despre liniste si restu'

e liniste. doamne,ce frumoasa e linistea!
mereu am fost un copil agitat. o zapacita. la mine totul se trantea. trebuia ca orice lucru sa produca zgomot,altfel era degeaba. unde auzeai un tipat sau un ras mai strident,clar acolo eram eu.
dar intr-o zi,m-a cuprins un val de liniste care m-a redus la tacere. si atunci a fost prima data cand n-am putut exprima ce simt in cuvinte.
nu mai stiu cand am intalnit prima data linistea,dar de atunci...am tot ascultat-o.
am gasit linistea in natura. m-am furat de multe ori peisajul si am ajuns una cu natura,amutind.
linistea mea,zace in zambetul ei de copil zglobiu si pasnic.
linistea mea,e in ochii aceia albastrii,puri,comici.
am liniste,cand miroase a prajituri.
e liniste,cand stiu ca lucrurile sunt bune si au sa ramana asa.
am liniste,cand fete necunoscute imi zambesc.
am liniste, cand simt, cand o aud pe sister,cand glumesc cu mama,cand exist,cand citesc,cand primesc telefoane de la oameni pe care nu i-am auzit de mult.
am liniste,cand vad oameni batrani ce se tin de mana.
am liniste cand copii mici se stramba la mine.
am liniste in toate lucrurile mici si simple ce aduc fericirea.
am renuntat la agitatia din mine si sunt mai fericita ca niciodata.
am liniste,cand in loc sa merg la franceza,merg cu Simo,Iulia si Melinda in Papi la cafea.
am liniste ,pentru ca nu mai am panica .
am liniste,pentru ca am suflet.
linistea nu e neaparat liniste sau tacere. linistea e simt.
am liniste cand filozofez,cand stau cu oamenii dragi la acceiasi masa si radem,cand pot sa ajut.
am liniste cand descopar ceva nou.
seara,cand ma intorc acasa si e plin de stele e tot liniste.
cand cumpar bilete de calatorie,totusi tip.
imi place linistea.
linistea e iubire.
linistea e pupatul pe frunte.
linistea e marea.
linistea e buna,omule.mai ascult-o si tu din cand in cand.

tu esti linistea mea si-n accelasi timp haosul meu. te numesc liniste ,caci langa tine pot sta fara sa vorbesc,fara sa schitez,fara sa impresionez,langa tine doar simt. si cand tac si te privesc,aud linistea cum canta si muzicalitatea linistei e forma sufletului meu.
esti haosul meu,pentru ca esti in tot. dar stai linistit,eu am un haos organizat.

" tu esti linistea frumoasa peste cuvinte,cuprinde-ma.arata-mi cine ma VINDE si cine ma VINDECA" ( Chimie & Aforic - Omul modern)

mi-e dor.

mi-e dor de o gramajoara

formata la mine-n inimioara.

mi-e dor de liniste,

de pajiste,

de dragu' de blidar,

de nimeni normal.

mi-e dor Gil Bil,

si de o melodie de la E.M.I.L.

imi lipseste marea

cu nisipu,cu sarea,

sa beau o bere,

oamenii sa fie a mea avere.

sa privesc ,sa admir ,sa simt

si pur si simplu

sa exist.

mi-e dor de nimic

si de un copil mic.

de un moj mi-e dor

si de forma unui nor.

de simplitate,de oamenie,de respect

de tot ce-i drept.

de un roman bun

si de un suflet nebun.

de un concert

si de al negrijii sentiment.

mi-e dor de locuri

de lucruri

de oameni

de toti 

si toate 

de dor,n-am sa dorm asta noapte.

sa-mi lipsesc degetele

cu aracet

sa cred ca au sa ramana asa permanent.

sa "escaladez" copaci

si sa nu am draci.

de lacrimi scurse

de lucruri nespuse

de sentimente nepatrunse

ma lipsesc

le inlocuiesc

cu ceea ce iubesc.

ca-n final ce sens am avea fara iubire? am pluti in nestiire.

dar ce dor mi-e astazi

de toti

de toate.

mi-e dor de stele

si sa ma cufund in ele

cu nebunii

mii si mii.

mi-e dor 

si dorul e trecator.

nimicuri

in tarisoara mea ploua de trei zile incoa.

ploua,ascult Queen si -mi astern gandurile digital.

atata gandesc uneori  incat as putea vinde din gandurile mele celor care nu au .dar la ce folos? s-ar speria daca s-ar trezi cu-un gand bun sau nebun in capu' lor. asa ca pastrez ceea ce e al meu undeva intr-un sertar al mintii.

cum ar fii sa facem targ de ganduri? sa mergi sa-ti cumperi un gand bun cand toate a tale-s stricate?

sa-ti scotii gandurile la oferta si sa le negociezi ca la piata.

 ar cumpara cineva ganduri rele? poate ar trebui sa se construiasca o groapa de gunoi pentru ele. si totusi ce e stricat poate fi salvat.

ce prostii vorbesc eu pe aici ? Oioioi as calca in noroi cu toata fiinta mea.

dar totusi,ti-ai vinde gandurile sau le-ai infrunta ? ti-ai pune adevarul in fata sau ai fugi la piata si l-ai vinde pe gablonturi ieftine?

vorbesc despre nimicuri si mi-e bine.

acum patru ani am citit memoriile Oanei Pellea,acum le citesc din nou. ce diferenta de perceptie si intelegere intre timp . dar din cate vad in cele relatate de ea lumea de acum 10 ani parca e la fel cu cea de astazi si totusi afirmam ca lucrurile s-au schimbat si ca traim alte vremuri.

m-am tot gandit la blogul meu. m-am gandit la subiecte pentru el. si scriu despre nimicuri.

pur si simplu,am renuntat la a-mi mai pasa de ceea ce crede lumea despre ce scriu. scriu si gata. sunt si gata. si sunt bine.

imi iubesc oamenii. din nou. si o sa-i iubesc si maine si-n toate zilele.

am cateva dureri,ce nu le poate vindeca nimeni. dar am invatat sa ma plimb cu ele ,sa zambesc cu ele. fiecare dintre noi are in piept o lama nu? dar,cu toti putem fi puternici.

si-am realizat azi dimineata ca eu candva,voi da viata altcuiva. si nu vrea sa stric nici viata mea,nici a nimanui. 

pe vremuri oamenii erau mai destepti pentru ca nu era totul atat de usor. acum totul e usor si noi ne complicam si ne plangem de nimicuri. Doamne,ce privilegiu sa fiu sanatoasa si toti ai mei sa fie bine. Doamne ce bine ca pot sa vad lumina zilei si sa aud oameni razand. 

in viata e defapt vorba despre noi insine. si noi nici macar nu ne stim. ne suntem straini. daca ti se cere sa te descrii, sa spui ceva despre tine,nu prea stii,ai nevoie de timp de gandire. cum poti sa nu te cunosti cand esti mereu cu tine?

ma tot indragostesc de copii mici.

mi-e dor de toti ai mei si de-un apus.

LOVE IS WHY WE ARE HERE !

Cam acum un an tarziu in noapte ,eu si o prietena incercam sa ne dam seama care e scopul vietii. Printre glume si filozofii,am realizat ca iubirea e scopul ,asta vrem,asta cautam,asta asteptam.

Si acum,astazi…realizez ca da IUBIREA E RASPUNSUL.Si noi ce facem? Avem raspunsul si nu-l folosim in toata splendoarea lui. Mai stim noi sa iubim,sa oferim caldura si afectiune fara sa asteptam ceva? Da,da unii dintre noi mai stiu.Si ce facem cu restu? Ca toata lumea are nevoie de IUBIRE.

Dar…am si impresia ca ne temem de ea. Ca vrem fluturasi in stomac,emotii,senzatii,dulcegarii,intelegere si totusi cerem conditii. Sa fie asa si asa.Sa se imbrace asa,sa spuna aia asa atunci. Si ne facem filme. Cu toti. Cu toate. Nu stim ce sa spunem. Si daca stim,nu o spunem. Ne facem griji." Ba dar daca nu e el acel,sau daca nu e ea aceea." Nici macar nu avem rabdare sa cunoastem persoana de langa noi si o luam goana in aventura. Si ne miram de ce nu merg lucrurile. Noi nici macar nu ascultam.

 Lucrurile zboara si noi plutim. Ne temem. DE CE ? E clar ca odata ce iubesti ajungi la final…sa-ti fie dor,sa te simti gol,sa te simti altfel si totusi cum sa nu iubesti?

Iubirea se invata. Si iubirea e in tot. Iubirea nu sta doar intr-o persoana. Iubirea ca si viata are forma,culoare,gust si mai presus de toate e nedefinita,neinteleasa,e mister.De asta o vrem cu toti. Si-o vrem ca e binele,e caldura,e lumina.

Sa fim mai calmi,mai rabdatori,mai naturali,mai calzi.Sa ascultam mai mult.Sa admiram mai mult.Sa apreciem mai mult.Sa ne pese mai mult.Sa iertam mai mult.Sa respiram si sa ne bucuram de fiecare lucru maruntel. Asta si nu numai e un fel de a iubi.
Iubirea esti chiar TU, omule. Iubirea zace-n noi si nu trebuie sa o ucidem,ci din contra! Sa-i dam viata! Ce naiba!

Cum putem fi oameni,cum putem exista,daca nu iubim?

Si fa tot ceea ce iubesti! Ca asta te mentine si viu si fericit !!!

Cred ca iara vorbesc prostii.

opt spre zece sau opt spre ce ?

Da,da,da.Estera mea dragă e mult mai euforică decât mine că în câteva ore voi deveni LEGALĂ.
 Am fost mult mai euforică când am împlinit cinsprezece,şasesprezece sau şaptesprezece ani.Acum nu sunt nici cum,vreau doar sa mă tund,să ies bine în buletin şi să ma urc în avion să plec să mă rup de lume.
Dar totuşi,ce e toată euforia asta cu optsprezece ani,măi?
Unii devin rebeli rău cu idei de genu' că acum au vârsta aia mult aşteptată si pot face orice,la alţi le dau drumu părinţi din cuşcă ( scuzaţi-mi expresia,n-am momentan alta mai bună),alţi fug direct în sală de examen pentru carnet,alţi cred că s-au maturizat peste noapte şi câte şi mai câte ,că doar totul e infinit interpretabil pe acest Pământ.
 La mine e simplu,azi NU  număr orele pănă la schimbarea vărstei,azi nu. Deah. Eu consider doar că la optâşpe  beneficiezii de mai puţine gratuităţi şi da într-adevăr devii LEGAL căci răspunzi tu de ceea ce faci dar fiecare vârstă are frumuseţea ei.
Unele la 18 visează să fie prinţese,alţi visează sa primească maşinuţe,câte şi mai câte.
Iar maturizarea vine în timp. Noi trebui să înţelegem binecunoscutele : YOLO & FOREVER YOUNG. Pentru că aşă e !!! Indiferent ca avem 18,21,24,35,51,trăim doar o dată ! :D Şi eu v-am mai spus ca VIAŢA E FRUMOASĂ(chiar şi pe caldura asta care pe mine personal mă doboară )

Şi totuşi fac optâşpe si sunt fericită.Şi mă simt în
siguranţă.Am persoane minunate în viaţa mea si familia aici cu mine,mai vreau doar o îngheţată şi nimic în plus!
Şi da,nu regret nimic.Daca n-aş fi greşit,n-aş fi fost omul de acum.
Iaiiiiiiiiii,ma ia euforia acum.

P.S : Deci,opt spre ce? Spre ZECE(implinire),spre  VIAŢĂ sau spre REBELIUNE?

Bucăţică din sufletul meu

Deşi festivalul MEREU COPIL a trecut de ceva timp,nu e târziu pentru povestea lui. Aşadar,dragi copii să vă spună moşu o poveste :

 |"Totul a început simplu.Eram într-o zi într-o cafenea foarte simpatică din Timişoara la un ceai şi povesteam,râdeam şi ne aduceam aminte cu nostalgie de copilărie.Fiecare dintre noi îşi aducea aminte ori de vremurile petrecute la bunici prin copaci,ori de căzaturile zdravene de pe bicilete,ori de dulciurile care deabea le mai găseşti acum,sau de desenele acele vi,colorate,deloc violente.

Astăzi există prea multă tehnologie,aproape totul e electronic.Ne-am spus că noi nu vrem ca ai noştri copi să aibe o copilărie electronică şi am început să radem,căci ne gândeam aşa departe,dar pănă la copii noştri ne-am dat seama că ar trebui să trăim în prezent.Am început atunci să ne imaginăm ce frumos ar fi să fie o zi,care să readucă toate jocurile din spatele blocurilor si desenele vechi in prezent şi ne-am spus : DE CE NU ?

Proiectul a fost scris în acceiasi zi,avand un concept simplu.Am numit festivalul MEREU COPIL,pentru că şi noi suntem copi şi ai noştri sunt încă copii,pentru că lumea e plină de copii ,căci COPILĂRIA O PĂSTREZI ÎN SUFLET,copilăria e o stare de spirit,copilăria este una dintre cele mai frumoase amintiri,e perioada cea mai simplă şi lipsită de griji pe care nu ţi-o poate lua nimeni.

Scopul nostru a fost acela de a arăta micuţilor năzdrăvani din zilele astea că e bună mai puţină tehnologie şi e mai benefică mai multă energie consumată, şi de a le readuce aminte celorlalţi indiferent de vârstă că nu e deloc ruşinos,să sari şotronul,să te joci "Ţară,ţară vrem ostaşi" în loc să te întreci în scor la Temple Run,Candy Crush,etc.

Aşa că am decis ca în 1 iunie să sărbatorim cu mic cu mare copilăria,unde altundeva decat in Piaţa Unirii !

Am început euforic să ne imaginăm totul,să facem planuri,să ne punem întrebari,să dam telefoane,să facem listuţe.Ideile veneau pur şi simplu.Ne uitam unele la altele si nu ne venea să credem ce facem.Ochii erau puri,iar pe chipurile noastre ne puteai citi emotia,eram foarte :" iaaaaaaaiiiiiiiiiii!"

Am împărţit festivalul în doua mari parţi : prima parte în care să desfaşurăm workshopuri cu jocuri de odinioară,cum ar fi :Ţara ,ţara vrem ostaşi,Raţele şi vânători,elastic pe spaţiile verzi din Unirii,ne-am dorit un atelier foto care ne-a ieşit original şi plin de viaţa,una dintre noi a pictat cu mare talent şi răbdare doua şabloane cu persoanje cunoscute din desene animate,le-a decupat capul,iar tu mai apoi puteai deveni ei.Am adăugat şi un atelier de face-painting astfel la festival au fost tot felul de animaluţe şi de super eroi,am amenajat şi o olimpiada a copilărie (care a fost vaforita celor mici) ,care conţinea clasicul joc Coada magarului,un perete de manuţe,faimosul X şi O.N-am uitat nici de jocurile de masa,aşa că am avut parte şi de moara,remi,săptica,uno si nu numai.Ceea de a doua parte a fost bineînţeles partea cu cinemateca de desene animate vechi,vi,colorate si fără violenţă.

Ne-am dorit să avem o zi dulce,dar şi motivantă,aşa că am împărţit bombonele tuturor şi am încins şi o tombolă,cei care partipau la trei activităţi primeau stampiluţe drăguţe şi puteau fi câştigători premilor dulci,cu amprenta MEREU COPIL şi pline de surprize.

Vremea pregătirilor a fost extraordinara.Am început să facem un video de promovare,să aşteptăm aprobarea spaţiului cerut,să gândim promovarea,amenajarea workshopurilor,au început telefoanele,cautarea corturilor,meselor,aşteptarea altor răspunsuri pentru sponsorizări şi colaborari,am pregătit totul.La un moment dat Parcul Central devenise a doua noastra casă,iar Casa de Cultura a fost locul unde ni s-au rezolvat toate problemele.

Fiecare dintre noi se ocupa de cate o particică,dar decizile le luam împreuna,ca o echipa.Ne amuzam din lucruri mici,ne făceam poze peste tot,ne imaginam lucruri şi mai mari,ne menţineam una pe alta echilibrate.

E de NEDESCRIS uşurarea aceea când primeşti aprobarea pentru locul dorit,sau entuziasmul când vezi primul afiş ca mai apoi să-l zăreşti prin oraş,locale şi şcoli,să vezi cum oraşul e împânzit cu stickere şi lumea întreabă ce şi cum,te felicită sau are diferite expresii ale bucuriei.

Am învăţat să avem răbdare,să dăm telefoane prezentabile,oficiale în care să prezentăm clar ceea ce dorim,am învăţat sa primim refuzuri,să căutăm în continuare,să nu renunţăm,am învaţat să ne rugăm pentru vreme buna,am învăţat cum să negociem,am învăţat să facem parteneriate,să cerem sponsorizări,am învăţat să ne păstram calmul.Usor,usor,totul prindea viata!

Şi s-a întamplat...

Sâmbăta în 1 iunie,puteai vedea de la ora 11.30 cum echipa organizatoare si voluntari amenanajau corturi,mese,scaune si apoi decourau cu baloane colorate,banere,stickere.

Voluntari au fost extraodinari,serioşi,nişte copii calculaţi şi plini de viaţă,iar nimic nu ar fi fost atâta de bun fară ei,absolut nimic.

Vremea s-a jucat puţin cu noi,probabil e şi vremea un copil,dar nu ne-a suparat foarte tare.

Fiecare voluntar îşi trăia emoţia la worksopul său.Ce fericire când vezi aproape 30 de fiinţe de diferite vârste că se joacă Ţară,ţară vrem ostaşi,sau mame care se joacă Raţele şi vânători sau sar Şotronul şi îţi spun că îţi multumesc pentru festival căci ele înca se simt copii,sau copii care vin şi-ţi spun ca ei vor să fie spiderman sau printese...şi câte şi mai câte,lucruri care te fac să te simţi că trăieşti şi că al tau festival şi-a îndeplinit scopul.

Am început cu toate să tremurăm şi să ne simţim cu adevarat împlinite cănd am citit părerile celor care au trecut pe la festival în registrul nostru ,decorat ca un tărâm dintr-o poveste.

Eu personal,am bufnit în plâns a doua zi când am citit un articol pe net,iar astăzi mi-e dor de pregătiri şi euforii.

Acum,ştim cu siguranţă ca dacă ai persoanele potrivite lângă tine poţi conduce lumea şi că ”Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” (-Maya Angelou  )

NE VEDEM PE 1 IUNIE 2014! PÂNĂ ATUNCI,SĂ FIM COPII! "

astăzi scriu despre nimic.

Astăzi m-am plimbat puţin prin ploaie,nu mă gândeam la nimic,dar mă invadau amintirii,mă linişteam,era frumos.
Am ajuns acasă şi de două ore tot plouă şi plouă.E un fel de toamnă de mai.Nu vreau să fac nimic şi nici nu vreau sa mă simt ca şi cum nu aş vrea să fac nimic,nu vreau să mă simt aşa.
Vreau dulce,mult dulce,vreau tot dulcele din lume.
mi-e dor,mi-e dor de tine,de el,de ea,de noi,de toţi.
mi-e dor de libertatea verii şi de nepăsarea copilăriei.
mi-e dor de un concert.
mi-e dor să merg la bunici la ţară,să mă trezesc in linişte si aer curat,să mă simt uşoară.
Stau şi scriu despre nimic,scriu despre tot ce-mi trece prin cap şi aşa simt ca mă eliberez,aşa simt că EXIST.
Mă gândeam astăzi,că noi nu ştim exact de unde provenim şi nici nu ştim exact unde mergem ştim doar că avem O VIAŢA. Şi sti, viaţa ta eşti tu. Viaţa ta ţi-o faci! Ia viaţa cum vrei tu,ca pe o poezie în care trebuie să pui multă emoţie,ca pe un puzzle de mii de piese unde trebuie să presari timp,răbdare,pasiune,ia-o ca pe un joc de şah unde trebuie să fii atent şi să gândeşti toate mişcările,ia-o ca pe o glumă bună.
Şi învaţă să fi aşa cum vrei TU nu cum vor alţi şi să faci ce vrei tu nu ce vor alţi.Învaţă să fii liber,fericit,să  iubesti,să ierţi,să nu te mai deranjeze ceilalţi,să nu mai judeci,învaţă să visezi,învaţă să asculţi,învaţă sa te ţi de cuvânt,învaţă,învaţă să nu te mai superi,VIAŢA  E FRUMOASA,învaţa să exişti.Pentru că habar nu avem ce vine.
Consider,că totul e prea complex ca să ne oprim la moarte,ceva sigur se mai întamplă după,dar dăca totuşi nu se mai întamplă nimic,eu una vreau să ştiu că am existat,am simţit,am iubit,am spus lucrurilor pe nume,am cunsocut şi înfruntat adevărul,vreau să ştiu că am înteles oamenii,că am greşit şi am învăţat,că am trăit cu inima,că am simţit şi am acordat bunătate şi afecţiune,că am fost acolo cand am promis,că am iertat,că am încercat să uit,vreau să ştiu că am fost un om liber căruia nu i-a păsat de părerilor celorlaţi,vreau să ştiu că am fost eu.
Vreau să ştiu că n-am trăit degeaba.Dar eu nu trăiesc degeaba,pentru ca eu simt.
Vreau să le spun tuturor persoanelor dragi ca ele mă fac să exist!
Iară vorbesc prostii,prostii mari,ar trebui să incetez,dar mă simt bine aşa cu mine.

Între timp s-a şi oprit ploaia,iar eu m-am liniştit complet. CARPE DIEM,dragilor!

Contur.

Mi-ai spus într-o zi,că după ce Dumnezeu te-a făcut pe tine,m-a construit şi pe mine,după conturul corpului tău ca să ne potrivim perfect.
Probabil,nu sunt rodul iubirii alor mei,cât sunt conturul şi interiorul sufletului tău,aşa cum eşti tu pentru mine.
Un contur care-mi pune în evidenţă tot ceea ce am mai bun şi care continuă să mă şlefuiască.Tu-mi desenezi emoţii unice şi-n interior presari mult calm,multă bunătate.
Poate,atunci când Dumnezeu,te-a văzut pe tine aşa,a ştiut cum să mă creeze şi pe mine,poate din nou vorbesc prostii,dar eu ştiu sigur că tu,eşti cel care-mi face sufletul atâta de frumos,dupa cum spune şi Alexandrina " tu,numai tu,cu mâinile tale reci" .
Sper,să nu te opreşti niciodată din a-mi contura şi a-mi alimenta sufletulul cu afecţiune în schimbul afecţiunii mele.Eu una,n-am să mă opresc niciodata din şlefuit,am să fiu mereu acolo gata să te accept aşa cum eşti,ci nu să caut să te schimb,să te fac cum vreau eu,ci să caut să fi cum vrei tu să fii,pentru că asta  intreţine conturul intre noi doi: LIBERTATEA DE A FI NOI ÎNŞINE.

Poate vorbesc prostii.

Ca la început.

Am mai avut un blog,de mult,cândva într-o poveste de mult uitată.
Astăzi scriu altfel de poveşti,aşa că-mi deschid UN BLOG.
În sfarşit mi-am făcut curajul,să-mi dau frâu imaginaţiei în "văzul lumii',să nu mă mai gândesc că trebuie neapărat să  scriu despre ceva anume,într-un fel anume,ci efectiv să scriu cu suflet,din suflet,oricand,oricum şi ORICE.