|"Totul a început simplu.Eram într-o zi
într-o cafenea foarte simpatică din Timişoara la un ceai şi
povesteam,râdeam şi ne aduceam aminte cu nostalgie de
copilărie.Fiecare dintre noi îşi aducea aminte ori de vremurile
petrecute la bunici prin copaci,ori de căzaturile zdravene de pe
bicilete,ori de dulciurile care deabea le mai găseşti acum,sau de
desenele acele vi,colorate,deloc violente.
Astăzi există prea multă
tehnologie,aproape totul e electronic.Ne-am spus că noi nu vrem ca
ai noştri copi să aibe o copilărie electronică şi am început să
radem,căci ne gândeam aşa departe,dar pănă la copii noştri
ne-am dat seama că ar trebui să trăim în prezent.Am început
atunci să ne imaginăm ce frumos ar fi să fie o zi,care să readucă
toate jocurile din spatele blocurilor si desenele vechi in prezent şi
ne-am spus : DE CE NU ?
Proiectul a fost scris în acceiasi
zi,avand un concept simplu.Am numit festivalul MEREU COPIL,pentru că
şi noi suntem copi şi ai noştri sunt încă copii,pentru că
lumea e plină de copii ,căci COPILĂRIA O PĂSTREZI ÎN
SUFLET,copilăria e o stare de spirit,copilăria este una dintre
cele mai frumoase amintiri,e perioada cea mai simplă şi lipsită de
griji pe care nu ţi-o poate lua nimeni.
Scopul nostru a fost acela de a arăta
micuţilor năzdrăvani din zilele astea că e bună mai puţină
tehnologie şi e mai benefică mai multă energie consumată, şi de
a le readuce aminte celorlalţi indiferent de vârstă că nu e deloc
ruşinos,să sari şotronul,să te joci "Ţară,ţară vrem
ostaşi" în loc să te întreci în scor la Temple Run,Candy
Crush,etc.
Aşa că am decis ca în 1 iunie să
sărbatorim cu mic cu mare copilăria,unde altundeva decat in Piaţa
Unirii !
Am început euforic să ne imaginăm
totul,să facem planuri,să ne punem întrebari,să dam telefoane,să
facem listuţe.Ideile veneau pur şi simplu.Ne uitam unele la altele
si nu ne venea să credem ce facem.Ochii erau puri,iar pe chipurile
noastre ne puteai citi emotia,eram foarte :"
iaaaaaaaiiiiiiiiiii!"
Am împărţit festivalul în doua
mari parţi : prima parte în care să desfaşurăm workshopuri cu
jocuri de odinioară,cum ar fi :Ţara ,ţara vrem ostaşi,Raţele şi
vânători,elastic pe spaţiile verzi din Unirii,ne-am dorit un
atelier foto care ne-a ieşit original şi plin de viaţa,una dintre
noi a pictat cu mare talent şi răbdare doua şabloane cu persoanje
cunoscute din desene animate,le-a decupat capul,iar tu mai apoi
puteai deveni ei.Am adăugat şi un atelier de face-painting astfel
la festival au fost tot felul de animaluţe şi de super eroi,am
amenajat şi o olimpiada a copilărie (care a fost vaforita celor
mici) ,care conţinea clasicul joc Coada magarului,un perete de
manuţe,faimosul X şi O.N-am uitat nici de jocurile de masa,aşa că
am avut parte şi de moara,remi,săptica,uno si nu numai.Ceea de a
doua parte a fost bineînţeles partea cu cinemateca de desene
animate vechi,vi,colorate si fără violenţă.
Ne-am dorit să avem o zi dulce,dar şi
motivantă,aşa că am împărţit bombonele tuturor şi am încins
şi o tombolă,cei care partipau la trei activităţi primeau
stampiluţe drăguţe şi puteau fi câştigători premilor dulci,cu
amprenta MEREU COPIL şi pline de surprize.
Vremea pregătirilor a fost
extraordinara.Am început să facem un video de promovare,să
aşteptăm aprobarea spaţiului cerut,să gândim
promovarea,amenajarea workshopurilor,au început telefoanele,cautarea
corturilor,meselor,aşteptarea altor răspunsuri pentru sponsorizări
şi colaborari,am pregătit totul.La un moment dat Parcul Central
devenise a doua noastra casă,iar Casa de Cultura a fost locul unde
ni s-au rezolvat toate problemele.
Fiecare dintre noi se ocupa de cate o
particică,dar decizile le luam împreuna,ca o echipa.Ne amuzam din
lucruri mici,ne făceam poze peste tot,ne imaginam lucruri şi mai
mari,ne menţineam una pe alta echilibrate.
E de NEDESCRIS uşurarea aceea când
primeşti aprobarea pentru locul dorit,sau entuziasmul când vezi
primul afiş ca mai apoi să-l zăreşti prin oraş,locale şi
şcoli,să vezi cum oraşul e împânzit cu stickere şi lumea
întreabă ce şi cum,te felicită sau are diferite expresii ale
bucuriei.
Am învăţat să avem răbdare,să dăm
telefoane prezentabile,oficiale în care să prezentăm clar ceea ce
dorim,am învăţat sa primim refuzuri,să căutăm în continuare,să
nu renunţăm,am învaţat să ne rugăm pentru vreme buna,am învăţat
cum să negociem,am învăţat să facem parteneriate,să cerem
sponsorizări,am învăţat să ne păstram calmul.Usor,usor,totul
prindea viata!
Şi s-a întamplat...
Sâmbăta în 1 iunie,puteai vedea de
la ora 11.30 cum echipa organizatoare si voluntari amenanajau
corturi,mese,scaune si apoi decourau cu baloane
colorate,banere,stickere.
Voluntari au fost
extraodinari,serioşi,nişte copii calculaţi şi plini de viaţă,iar
nimic nu ar fi fost atâta de bun fară ei,absolut nimic.
Vremea s-a jucat puţin cu
noi,probabil e şi vremea un copil,dar nu ne-a suparat foarte tare.
Fiecare voluntar îşi trăia emoţia
la worksopul său.Ce fericire când vezi aproape 30 de fiinţe de
diferite vârste că se joacă Ţară,ţară vrem ostaşi,sau
mame care se joacă Raţele şi vânători sau sar Şotronul
şi îţi spun că îţi multumesc pentru festival căci ele înca
se simt copii,sau copii care vin şi-ţi spun ca ei vor să fie
spiderman sau printese...şi câte şi mai câte,lucruri care te fac
să te simţi că trăieşti şi că al tau festival şi-a îndeplinit
scopul.
Am început cu toate să tremurăm şi
să ne simţim cu adevarat împlinite cănd am citit părerile celor
care au trecut pe la festival în registrul nostru ,decorat ca un
tărâm dintr-o poveste.
Eu personal,am bufnit în plâns a doua
zi când am citit un articol pe net,iar astăzi mi-e dor de pregătiri
şi euforii.
Acum,ştim
cu siguranţă ca dacă ai persoanele potrivite lângă tine poţi
conduce lumea şi că ”Oamenii
vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată
cum i-ai făcut să se simtă.” (-Maya Angelou
)
NE VEDEM PE 1 IUNIE 2014! PÂNĂ
ATUNCI,SĂ FIM COPII! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu