Contur.

Mi-ai spus într-o zi,că după ce Dumnezeu te-a făcut pe tine,m-a construit şi pe mine,după conturul corpului tău ca să ne potrivim perfect.
Probabil,nu sunt rodul iubirii alor mei,cât sunt conturul şi interiorul sufletului tău,aşa cum eşti tu pentru mine.
Un contur care-mi pune în evidenţă tot ceea ce am mai bun şi care continuă să mă şlefuiască.Tu-mi desenezi emoţii unice şi-n interior presari mult calm,multă bunătate.
Poate,atunci când Dumnezeu,te-a văzut pe tine aşa,a ştiut cum să mă creeze şi pe mine,poate din nou vorbesc prostii,dar eu ştiu sigur că tu,eşti cel care-mi face sufletul atâta de frumos,dupa cum spune şi Alexandrina " tu,numai tu,cu mâinile tale reci" .
Sper,să nu te opreşti niciodată din a-mi contura şi a-mi alimenta sufletulul cu afecţiune în schimbul afecţiunii mele.Eu una,n-am să mă opresc niciodata din şlefuit,am să fiu mereu acolo gata să te accept aşa cum eşti,ci nu să caut să te schimb,să te fac cum vreau eu,ci să caut să fi cum vrei tu să fii,pentru că asta  intreţine conturul intre noi doi: LIBERTATEA DE A FI NOI ÎNŞINE.

Poate vorbesc prostii.