astăzi scriu despre nimic.

Astăzi m-am plimbat puţin prin ploaie,nu mă gândeam la nimic,dar mă invadau amintirii,mă linişteam,era frumos.
Am ajuns acasă şi de două ore tot plouă şi plouă.E un fel de toamnă de mai.Nu vreau să fac nimic şi nici nu vreau sa mă simt ca şi cum nu aş vrea să fac nimic,nu vreau să mă simt aşa.
Vreau dulce,mult dulce,vreau tot dulcele din lume.
mi-e dor,mi-e dor de tine,de el,de ea,de noi,de toţi.
mi-e dor de libertatea verii şi de nepăsarea copilăriei.
mi-e dor de un concert.
mi-e dor să merg la bunici la ţară,să mă trezesc in linişte si aer curat,să mă simt uşoară.
Stau şi scriu despre nimic,scriu despre tot ce-mi trece prin cap şi aşa simt ca mă eliberez,aşa simt că EXIST.
Mă gândeam astăzi,că noi nu ştim exact de unde provenim şi nici nu ştim exact unde mergem ştim doar că avem O VIAŢA. Şi sti, viaţa ta eşti tu. Viaţa ta ţi-o faci! Ia viaţa cum vrei tu,ca pe o poezie în care trebuie să pui multă emoţie,ca pe un puzzle de mii de piese unde trebuie să presari timp,răbdare,pasiune,ia-o ca pe un joc de şah unde trebuie să fii atent şi să gândeşti toate mişcările,ia-o ca pe o glumă bună.
Şi învaţă să fi aşa cum vrei TU nu cum vor alţi şi să faci ce vrei tu nu ce vor alţi.Învaţă să fii liber,fericit,să  iubesti,să ierţi,să nu te mai deranjeze ceilalţi,să nu mai judeci,învaţă să visezi,învaţă să asculţi,învaţă sa te ţi de cuvânt,învaţă,învaţă să nu te mai superi,VIAŢA  E FRUMOASA,învaţa să exişti.Pentru că habar nu avem ce vine.
Consider,că totul e prea complex ca să ne oprim la moarte,ceva sigur se mai întamplă după,dar dăca totuşi nu se mai întamplă nimic,eu una vreau să ştiu că am existat,am simţit,am iubit,am spus lucrurilor pe nume,am cunsocut şi înfruntat adevărul,vreau să ştiu că am înteles oamenii,că am greşit şi am învăţat,că am trăit cu inima,că am simţit şi am acordat bunătate şi afecţiune,că am fost acolo cand am promis,că am iertat,că am încercat să uit,vreau să ştiu că am fost un om liber căruia nu i-a păsat de părerilor celorlaţi,vreau să ştiu că am fost eu.
Vreau să ştiu că n-am trăit degeaba.Dar eu nu trăiesc degeaba,pentru ca eu simt.
Vreau să le spun tuturor persoanelor dragi ca ele mă fac să exist!
Iară vorbesc prostii,prostii mari,ar trebui să incetez,dar mă simt bine aşa cu mine.

Între timp s-a şi oprit ploaia,iar eu m-am liniştit complet. CARPE DIEM,dragilor!

Contur.

Mi-ai spus într-o zi,că după ce Dumnezeu te-a făcut pe tine,m-a construit şi pe mine,după conturul corpului tău ca să ne potrivim perfect.
Probabil,nu sunt rodul iubirii alor mei,cât sunt conturul şi interiorul sufletului tău,aşa cum eşti tu pentru mine.
Un contur care-mi pune în evidenţă tot ceea ce am mai bun şi care continuă să mă şlefuiască.Tu-mi desenezi emoţii unice şi-n interior presari mult calm,multă bunătate.
Poate,atunci când Dumnezeu,te-a văzut pe tine aşa,a ştiut cum să mă creeze şi pe mine,poate din nou vorbesc prostii,dar eu ştiu sigur că tu,eşti cel care-mi face sufletul atâta de frumos,dupa cum spune şi Alexandrina " tu,numai tu,cu mâinile tale reci" .
Sper,să nu te opreşti niciodată din a-mi contura şi a-mi alimenta sufletulul cu afecţiune în schimbul afecţiunii mele.Eu una,n-am să mă opresc niciodata din şlefuit,am să fiu mereu acolo gata să te accept aşa cum eşti,ci nu să caut să te schimb,să te fac cum vreau eu,ci să caut să fi cum vrei tu să fii,pentru că asta  intreţine conturul intre noi doi: LIBERTATEA DE A FI NOI ÎNŞINE.

Poate vorbesc prostii.

Ca la început.

Am mai avut un blog,de mult,cândva într-o poveste de mult uitată.
Astăzi scriu altfel de poveşti,aşa că-mi deschid UN BLOG.
În sfarşit mi-am făcut curajul,să-mi dau frâu imaginaţiei în "văzul lumii',să nu mă mai gândesc că trebuie neapărat să  scriu despre ceva anume,într-un fel anume,ci efectiv să scriu cu suflet,din suflet,oricand,oricum şi ORICE.