joi, 31 octombrie 2013

mi-e dor.

mi-e dor de o gramajoara
formata la mine-n inimioara.
mi-e dor de liniste,
de pajiste,
de dragu' de blidar,
de nimeni normal.
mi-e dor Gil Bil,
si de o melodie de la E.M.I.L.
imi lipseste marea
cu nisipu,cu sarea,
sa beau o bere,
oamenii sa fie a mea avere.
sa privesc ,sa admir ,sa simt
si pur si simplu
sa exist.
mi-e dor de nimic
si de un copil mic.
de un moj mi-e dor
si de forma unui nor.
de simplitate,de oamenie,de respect
de tot ce-i drept.
de un roman bun
si de un suflet nebun.
de un concert
si de al negrijii sentiment.
mi-e dor de locuri
de lucruri
de oameni
de toti 
si toate 
de dor,n-am sa dorm asta noapte.
sa-mi lipsesc degetele
cu aracet
sa cred ca au sa ramana asa permanent.
sa "escaladez" copaci
si sa nu am draci.
de lacrimi scurse
de lucruri nespuse
de sentimente nepatrunse
ma lipsesc
le inlocuiesc
cu ceea ce iubesc.
ca-n final ce sens am avea fara iubire? am pluti in nestiire.
dar ce dor mi-e astazi
de toti
de toate.
mi-e dor de stele
si sa ma cufund in ele
cu nebunii
mii si mii.
mi-e dor 
si dorul e trecator.






marți, 1 octombrie 2013

nimicuri

in tarisoara mea ploua de trei zile incoa.

ploua,ascult Queen si -mi astern gandurile digital.

atata gandesc uneori  incat as putea vinde din gandurile mele celor care nu au .dar la ce folos? s-ar speria daca s-ar trezi cu-un gand bun sau nebun in capu' lor. asa ca pastrez ceea ce e al meu undeva intr-un sertar al mintii.
cum ar fii sa facem targ de ganduri? sa mergi sa-ti cumperi un gand bun cand toate a tale-s stricate?
sa-ti scotii gandurile la oferta si sa le negociezi ca la piata.
 ar cumpara cineva ganduri rele? poate ar trebui sa se construiasca o groapa de gunoi pentru ele. si totusi ce e stricat poate fi salvat.
ce prostii vorbesc eu pe aici ? Oioioi as calca in noroi cu toata fiinta mea.
dar totusi,ti-ai vinde gandurile sau le-ai infrunta ? ti-ai pune adevarul in fata sau ai fugi la piata si l-ai vinde pe gablonturi ieftine?

vorbesc despre nimicuri si mi-e bine.

acum patru ani am citit memoriile Oanei Pellea,acum le citesc din nou. ce diferenta de perceptie si intelegere intre timp . dar din cate vad in cele relatate de ea lumea de acum 10 ani parca e la fel cu cea de astazi si totusi afirmam ca lucrurile s-au schimbat si ca traim alte vremuri.

m-am tot gandit la blogul meu. m-am gandit la subiecte pentru el. si scriu despre nimicuri.
pur si simplu,am renuntat la a-mi mai pasa de ceea ce crede lumea despre ce scriu. scriu si gata. sunt si gata. si sunt bine.

imi iubesc oamenii. din nou. si o sa-i iubesc si maine si-n toate zilele.

am cateva dureri,ce nu le poate vindeca nimeni. dar am invatat sa ma plimb cu ele ,sa zambesc cu ele. fiecare dintre noi are in piept o lama nu? dar,cu toti putem fi puternici.

si-am realizat azi dimineata ca eu candva,voi da viata altcuiva. si nu vrea sa stric nici viata mea,nici a nimanui. 
pe vremuri oamenii erau mai destepti pentru ca nu era totul atat de usor. acum totul e usor si noi ne complicam si ne plangem de nimicuri. Doamne,ce privilegiu sa fiu sanatoasa si toti ai mei sa fie bine. Doamne ce bine ca pot sa vad lumina zilei si sa aud oameni razand. 
in viata e defapt vorba despre noi insine. si noi nici macar nu ne stim. ne suntem straini. daca ti se cere sa te descrii, sa spui ceva despre tine,nu prea stii,ai nevoie de timp de gandire. cum poti sa nu te cunosti cand esti mereu cu tine?

ma tot indragostesc de copii mici.
mi-e dor de toti ai mei si de-un apus.